„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, până pe la sfârșitul anului 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.
În antepenultimul episod al acestui serial, vă propun să faceți cunoștință cu Valentina Băicuianu, pe care am întâlnit-o pe când era un influent om de comunicare. Aproape două decenii mai târziu, i-am descoperit picturile. Portretele și nudurile realizate de Valentina sunt o sursă de inspirație, așa cum e ea însăși, ca, de altfel, orice om care-și urmează pasiunea.
Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
I-aș spune că mi-am trăit viața din plin. Că am râs, am plâns, am căzut și m-am ridicat de fiecare dată. I-aș spune că sunt mândră de familia mea, de cariera pe care mi-am construit-o, de realizările, dar și de eșecurile mele, datorită cărora sunt un om împăcat cu sine. Anul 2018 reflectă perfect rezultatele eforturilor mele de evoluție, iar acest lucru se vede în picturile mele: toate fațetele sufletului meu și-au găsit reverberații în culori. Profit de ocazie și îi invit pe cititorii tăi să urmărească pagina mea de artă.
Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Fiica mea, mătușa mea, sora mamei și prietenele mele.
Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Întrebarea asta îmi aduce aminte de o poveste pe care am auzit-o la un moment dat, este în engleză și o las netradusă.
A boy was lost in a fair. He was brought to the police station and the policeman asked several questions to find his home address.
He asked the boy: “Where is your home?”
Boy: “Opposite to my school.”
Policeman: “Where is your school?”
Boy: “Opposite to my home.”
The policeman got annoyed and asked again: “Where are both?”
Boy: “Opposite to each other.”
Dacă cineva reușește să identifice casa băiatului din această poveste, atunci va putea recunoaște binele și răul din această lume. O situație poate fi considerată bună de către o societate, țară, om sau poate deveni o situație rea într-un alt context, cultural, național.
Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Cred că le-aș povesti tot ce am greșit în viață în speranța că vor învăța ceva și vor fi mai precauți.
Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Cu excepția bolilor sau morții celor dragi, mai toate momentele dificile din viața mea au fost cauzate de mine însămi și implicit asumate, așa că ar fi puțin impropriu să spun că s-a prăbușit ceva. Pur și simplu, în acele situații nu am fost cel mai ascuțit creion din penar. 😊
Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Mulți foști colegi expați au fost interesați de originile limbii române. Erau contrariați de faptul că, deși suntem geografic poziționați în Europa de Est, limba este romanică. Dar, dacă ar fi să povestesc ceva drag sufletului meu, aș povesti despre domnia lui Al. I. Cuza, măsurile politice care au fost luate de domnia sa și motivele meschine care au stat la baza detronării lui de către „monstruoasa coaliție’’.
În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Sunt multe locuri frumoase, Sibiu, Viscri, Zabola, pe munți făcând tracking.
Ultima dată când te-ai simțit bine că ești româncă.
Eu n-am avut niciodată probleme de identitate națională, am fost româncă tot timpul și am vorbit întotdeauna frumos de România.
Ultima dată când te-ai simțit stânjenită că ești româncă.
Nu mă simt bine când în jurul meu sunt români care-și vorbesc țara de rău. Este adevărat că nu am avut cum să ne formăm o identitate națională din cauza poziției noastre geografice, mai toți marii conducători luptându-se pentru supraviețuire, fapt ce a rămas în inconștientul colectiv, și astfel ne putem explica manifestarea actuală față de țară a unora dintre noi.
De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Da, m-am gândit să plec când aveam 19 ani, dar la acea vreme, plecarea mea ar fi cauzat neplăceri familiei pe care aș fi lăsat-o în urmă. Din momentul în care am început să lucrez în multinaționale, nu mi-am mai dorit să plec din țară. În ultimii douăzeci de ani am fost plecată foarte mult, am avut ocazia să văd și să înțeleg multe. Nicăieri nu e mai bine ca la tine acasă. Îmi aduc aminte de un proiect Coca-Cola pe care l-am coordonat cu vreo 15 ani în urmă, legat de țară și percepția străinilor despre aceasta, la formarea căreia cred că au contribuit mulți români. Mulți dintre colegii expați de atunci reușiseră să cunoască țara și aveau deja locuri preferate. În același timp, mediul în care lucram la vremea aceea era plin de expați, iar printre ei erau unii care nu apucaseră să vadă cât de frumoasă e România. Împreună cu colegii mei de atunci am gandit un proiect despre România, un film cu și despre expații care aveau deja locuri de suflet aici la noi. Proiectul s-a numit „România Privită cu Inima’’, un film de aproximativ 8 episoade, regizat de Tudor Giurgiu, fiecare episod fiind povestea unui expat despre România. Filmul a fost difuzat pe Pro TV și Discovery, acesta din urmă câștigând un premiu european. A fost un proiect cu și despre România privită cu inima.
Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Mă bucur de ziua liberă. Evit serbările naționale din două considerente: nu mă simt confortabil în mulțime și nu mă impresionează defilarea de avioane, tancuri, pentru că o consider ostentativă.
- Mă puteți urmări și pe pagina de Facebook horiaghibutiu.ro
