Daniel Cristea-Enache: „Când sunt văzut din față, îmi pare că arăt mai bine din profil“

Am o slăbiciune veche pentru criticii literari, probabil, din perioada cenaclului de la așezământul culturalo-educativ (în vremurile în care eram eu licean, era mai mult industrial…) „Matei Basarab“, când eram vizitați, nu mai țin minte prin ce minune, de exegeți de renume. Așa l-am cunoscut pe Ovid S. Crohmălniceanu, care le-a spus cenaclistelor în sarafan să mai scrie și de bâtlani, nu doar de porumbițe, că și ăia sunt elemente poetice. Apoi, într-o bună zi, a venit Paul Cornea. A rostit, cu blândețe, niște sintagme de care m-am îndrăgostit de mi s-au înroșit urechile (literatură comparată, pre-romantism…). Ca să vedeți ce mică e lumea și cum vin de se leagă lucrurile, în prezent e în curs de apariție volumul „Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache“. Un pretext, departe de a fi singurul, de a-l aborda pe unul dintre criticii literari de azi, Daniel Cristea-Enache, cu care am avut plăcerea de a ne ciocni la niscaiva evenimente culturale (metroul tapetat cu strofe, ziua în care cafea s-a luat cu o poezie). L-am abordat și a răspuns prompt la chestionar. Așadar, criticul, așa cum nu-l știți!

De ce te temi cel mai tare?

De examenul final, la care nu mai poți să mergi la mărire în toamnă.

Care e prima ta amintire?

Era o petrecere a părinților (asta am aflat mai târziu), iar eu eram acoperit de niște perne de sub care mă zbăteam să ies.

Pe cine admiri cel mai mult și de ce?

Admir spiritul feminin, pentru aliajul de forță, sensibilitate și inteligență.

Ce îți place la înfățișarea ta?

Când sunt văzut din față, îmi pare că arăt mai bine din profil. Când îmi văd profilul, îmi spun: în mod clar, arăt mai bine văzut din față…

Care e cel mai prețios lucru pe care îl deții?

Un lănțișor de la tatăl meu. Are două simboluri, cîte unul pe fiecare parte. Fiind superstițios, îl port mereu la fel.

Cine ar juca rolul tău într-un film?

Actorul meu preferat e o sinteză de Anthony Hopkins și Russell Crowe. Sunt atît de buni, încît pot juca orice rol. Prin urmare, și pe al meu.

Ce-ți reproșezi cel mai des?

Încerc să mă comport, în public și-n privat, astfel încît să n-am motive de reproș.

Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?

Întâi am visat să fiu medic, apoi, avocat. Nu știu dacă aș fi făcut performanță. O adevărată vocație le exclude pe celelalte.

Cum ți se spunea când erai mic?

Dani.

Care e cea mai mare realizare a ta?

Familia: Alina, colega de grădiniță, Matei, clasa a VIII-a, Iulia, clasa a III-a.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?

S-au spus multe, prea multe lucruri frumoase. Cu adevărat frumos e când un mare scriitor îți spune cât l-a impresionat un text al tău despre scrisul său.

Cum ai dori să-și amintească posteritatea de tine?

Ca de un om care și-a pus subiectivitatea pe stand-by, pentru a fi critic literar și a servi literatura română.

–         Daniel Cristea-Enache e un cunoscut om de litere și critic literar.