„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.
Lari Giorgescu e actorul meu preferat și ar putea fi al oricui l-a văzut în șapte spectacole la TNB, dar și în altele, pe diferite scene bucureștene. În „Romeo și Julieta”, unde construiește cu migală un Benvolio debordant care confiscă scena, Lari e egal cu el însuși, ceea ce, pentru un actor tânăr, e ceva.
Dacă așa joacă acum Lari, „interpretul-fetiș” al lui Gigi Căciuleanu, aș vrea să-l prind la apogeul carierei. Până atunci, mă mulțumesc cu faptul că am cunoscut un băiat dăruit, săritor, de toată isprava.
Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
L-aș ruga să îmi acorde timp să mă cunoască. Cred că e bine să ne ferim să credem că suntem într-un fel sau altul, e bine să ne luăm timp pentru asta.
Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Mă consider norocos datorită faptului că am avut șansa de a întâlni oamenii de o foarte bună calitate. Am rămas lângă ei și ei au rămas lângă mine. Drept dovadă că cea mai apropiată persoană de mine este soția mea.
Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Am toate motivele să le fiu recunoscător tuturor celor cu care am lucrat. Din momentul în care am intrat la facultate cea mai mare șansă a mea a fost întâlnirea cu Gigi Căciuleanu. Iar Miriam Răducanu împreună cu soțul dumneaei, Cornel Răducanu au devenit pentru mine adevărate repere.
Binele se face fără a avea conștiința faptului că faci un bine. La rându-mi sper să ajung să pot da încredere măcar așa cum mi s-a dat.
Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Îmi ceri un lucru foarte greu la care nu pot să răspund. Și nu îmi pare rău că îți spun asta. Dacă ar fi să stau la povești cu nepoții aș avea nevoie de mult timp, iar în primul rând le-aș vorbi despre familia în care s-au născut, despre străbunicii lor și așa mai departe. Iar mai apoi le-aș vorbi despre oamenii pe care i-am întâlnit artiștii cu care am lucrat, oameni în preajma cărora devii creativ, cu puterea de a scoate ce e mai bun din ceilalți.
Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Sunt un optimist care e foarte atent să înțeleagă de ce i se întâmplă ce i se întâmplă. Odată cu conștiința de sine am început să învăț din greșeli. Așa am ajuns să înțeleg care sunt regulile, barierele sociale și respectul față de ceilalți.
Au fost multe momente în care am simțit că s-a prăbușit lumea peste mine, din toate am învățat. Dacă vrei să faci ceva, este imposibil să nu greșești. Și dacă ai capacitatea să înveți din greșeli ele ajung să fie tot mai rare și frica de ele scade.
Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
I-aș povesti despre unul pe care l-am trăit, despre cum am ajuns, acum aproape doi ani, să fiu înconjurat în Piața Victoriei de zeci de mii de oameni pe care nu îi cunoșteam și de care mă simțeam mai apropiat ca niciodată. Despre cât de firesc și normal mi s-a părut acel moment.
În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Sunt atât de multe locuri nu e ușor să aleg, acum îmi vine în minte satul Sfântu Gheorghe din Delta Dunării. E un loc unde poți să găsești liniște, poți să te plimbi pe canalele Dunării și, în același timp, să te bucuri de plaja Mării Negre, o plajă fără zgomot.
Ultima dată când te-ai simțit bine că ești român.
Eu mă simt bine că sunt român tot timpul. E adevărat că îmi doresc ca românii să aibă mai des motive de bucurie, să existe o mai mare grijă pentru viitor, pentru educație. Dar văd cum cresc spiritul și conștiința civică ale oamenilor și asta mă face să îmi păstrez optimismul.
Ultima dată când te-ai simțit stânjenit că ești român.
Am avut momente de părere de rău pentru anumite situații în care se aflau români, dar niciodată nu m-am simțit stânjenit că sunt român. Am călătorit în multe țări din Europa, m-am lovit de prejudecăți ale celorlalți, dar am văzut că, pe măsură ce ne cunoșteam mai bine ele dispăreau. De vreme ce ești bine intenționat, nu contează de unde ești, acest lucru e mai puternic decât orice prejudecată.
De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Trăiesc în România pentru că aici sunt cel mai aproape de familia mea. Aici am învățat, aici fac ce îmi place, oamenii pe care îi iubesc sunt aici. Nu sunt un răsfățat, lipsit de griji, dar nu m-am gândit niciodată serios să plec.
Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
De fiecare dată de 1 decembrie îmi doresc să avem vreme bună (poate că sună ca un comentariu sportiv). Nu de puține ori m-am gândit că poate sărbătorirea zilei naționale pe 10 mai ar fi fost mai inspirată. În primul rând din motive practice, sunt șanse mai mari ca vremea să fie mai prietenoasă, iar oamenii ar putea profita altfel de o zi de sărbătoare.
Oricum tot timpul am resimțit această zi ca pe o serbare fără să mă pregătesc special pentru asta. Există o vibrație, o energie pozitivă care se naște pur și simplu.
Foto: Adi Bulboacă
- mă găsiți și pe Facebook horiaghibutiu.ro
