„Poezia visului”, spectacolul pus în scenă de marea doamnă a coregrafiei și a dansului românesc, Miriam Răducanu, îi oferă posibilitatea tânărului actor Lari Giorgescu de a interpreta un rol cât o carieră. Deopotrivă, performance-ul unic de la Unteatru restituie publicului crâmpeie din fabulosul univers poetic al lui Emil Botta, un creator pe nedrept cunoscut doar ca actor marcant al scenei românești.
Am venit agale spre sala de teatru ascuns într-un imobil al Bucureștiului de odinioară, pășind cu sfială spre întâlnirea cu piesa venerabilei Miriam Răducanu. N-am apucat să o văd dansând, însă privilegiul de a-l fi cunoscut pe Gigi Căciuleanu, alt artist de geniu, m-a făcut să-i caut înregistrările lui Miriam și să o urmăresc cu nesaț, așa cum eu însumi am fost urmărit zile întregi de următorul fragment consemnat de Adina Scorțescu în Ziarul Metropolis: „În 1970, Nicolae Steinhardt nota într-o scrisoare către Virgil Ierunca: Nocturne 3. Miriam Răducanu și Gheorghe Căciuleanu sunt formidabili! Totul e plin de avânt, prospețime, rafinament. Un lucru de foarte bună calitate!”. Îmi pare aproape o necuviință să menționez rolul jucat de Steinhardt și de Ierunca în formarea mea spirituală – nu poate suna ca o fală câtă vreme o socot o strictă necesitate.
Așa am început să o cunosc pe Miriam Răducanu. De pe YouTube. Din menționări ale unor figuri impozante ale spiritualității românești – iată cum o descrie Gigi Căciuleanu într-un interviu pe care artistul mi l-a acordat înainte de a evolua în „Un minut de dans sau UF!!!” de la Teatrul Mic: „Miriam m-a învățat cel mai de preț lucru: independența. De la dumneaei și de la domnul Cornel Răducanu, la ei în casă, m-am adăpat literalmente cu Muzică, Pictură, Sculptură, Cinema, Teatru, Poezie, Artă, în general. Și de abia apoi, în ultimul rând, last but not least, am început să pricep (sau să percep?!) caligrafia dansului și felul de a-l gândi și a-l face. De la Miriam Răducanu, cel mai frumos învățământ a fost acela al luxului a fi, și de a rămâne, orice-ar fi și în pofida oricăror cânturi de sirenă, eu însumi, cu toata frumusețea, dar și sacrificiile pe care aceasta le comportă!”.
Iar despre Lari Giorgescu, tot Gigi Căciuleanu mi-a spus: „Lari face parte nu numai integrantă, ci este chiar membru fondator (și fidel!) al „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”! Pe lângă a fi un produs al UNATC, Lari a lucrat ulterior foarte intens și continuă să o facă prin acel minunat spectacol, „Poezia visului” (la bucureșteanul Unteatru), cu Miriam Răducanu. Lari mi-e în primul rând partener și coleg… Pe deasupra, este protagonist în mai mult de două dintre spectacolele mele. Aș putea spune chiar că este un al meu interpret-fetiș…”.
Am folosit această lungă introducere încercând de fapt să spun că „Poezia visului”, o desfătare intelectuală de marcă și o oră de grație a scenei românești contemporane, incumbă o inițiere: în prodigioasa carieră a realizatoarei Miriam Răducanu; în arta poetică a delicatului Emil Botta (de la care aflăm că „Vocile serioase nu umblă în vis/ ele nu au acces la hilarul nostru paradis./ Prin vis hoinăresc doar vocile de cinci parale/ cam într-o ureche, cam decusute, cam guturale.”.); în expresivitatea actoricească a lui Lari Giorgescu, pe care îl urmăresc cu simpatie de când făcea giumbușlucuri într-o emisiune de inedită critică literară și până azi, când joacă în spectacole de anvergură, cum e „Regele Lear”, pe scena Naționalului bucureștean.
Bun, dar cum e spectacolul, veți întreba? Cândva, Emil Botta v-ar fi răspuns: „Nu mă întrebaţi, vă rog, despre ceea ce consider a fi o taină, ceea ce nu pot nici eu descifra”. Ce pot să vă spun, tot cu vorbele poetului, este „Oh, ce ştiţi voi?/ eu am văzut/ Năzdrăvancele,/ Pădurencele…”. Recitate de un actor în ițari și cămeșoaie, ce nu ezită să cânte la drâmbă și să facă să sune toaca, într-un ceas ce trece nemilos de repede sub privirile luminoase ale nonagenarei Miriam Răducanu și ale unui public vrăjit.
În „Poezia visului”, Lari Giorgescu dă un recital de rostire, mișcare și interpretare gestuală a neinterpretabilului. Într-un studiu scăldat în inspirație și sudoare, actorul dă expresie literei și spiritului unui poet când duios, când sarcastic, printr-o mecanică scenică desăvârșită de austeritatea decorului și de viziunea funambulescă a regizoarei.
Veți descoperi, în cutele așternutului ce ține loc de scenă la „Poezia visului”, evanescența stării de veghe și o amețitoare glisare în oniric. Veți fi puțini în sala vetustă de la Unteatru. Dar veți fi aleși.
– Mă găsiți și pe pagina de Facebook horiaghibutiu.ro.
