„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.
Cristian Niculae e un artist vizual interesant și un jurnalist cinstit. Ceea ce însă m-a apropiat de Cristi ca prieten sunt valori aproape desuete azi: faptul că te poți baza pe el, că ține cu disperare la cuvântul dat, că-și vede lungul nasului și că poate fi concomitent și cu picioarele pe pământ, și cu capul în nori.
Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
L-aș lăsa să mă descopere singur, dacă este chiar interesat sau interesată de mine. Dar anunț încă de la început că nu port nicio mască, iar asta poate fi un lucru bun, dar și incomod.
Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Iubita mea. Sincer! Mi-a fost alături în cele mai grele momente, îmi știe toți demonii, mi-a înțeles toate trăirile și mă susține mereu, dar este și cel mai sever critic al meu. Și încă este lângă mine. Deci nu aș putea să menționez pe altcineva mai apropiat.
Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Sunt câțiva oameni la care țin enorm și pentru care sunt disponibil la orice oră și dispus să fac totul. În general cred în puterea binelui și în ideea de a da totul pentru a fi un om bun. Îmi place să cred că am făcut ceva bine până acum. De obicei sunt foarte atent la potențialul oamenilor și când întâlnesc un om de genul ăsta, încerc să-l ajut cum pot, să-l împing în față. Asta poate și pentru că eu nu am primit suficiente încurajări când eram mai tânăr. Și cred că este foarte important să ți se confirme din când în când că ești pe drumul cel bun.
Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Este un moment pe care nu l-am trăit eu personal, dar pe care mi l-a povestit bunica mea. Mi-a rămas în cap un episod când bunica mea l-a întâlnit, pe Calea Victoriei, pe Regele Mihai. Era seară, ea era împreună cu sora ei, iar Regele se plimba singur, pe trotuar, cu mâinile la spate. Când s-au intersectat le-a spus „Bună seara, doamnelor! Să aveți o seară liniștită!”. Toată perioada aia, când România era o monarhie, mi se pare fascinantă.
Un alt moment pe care l-aș povesti ar fi când am avut o jumătate de oră la dispoziție pentru a face opt cadre de editorial de revistă cu Nadia Comăneci. M-au trecut toate apele, dar a ieșit asta.
Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Au fost mai multe momente când am simțit că s-a prăbușit lumea peste mine și că nu știu încotro s-o iau. În timp, am învățat să nu-mi mai fie teamă să greșesc, pentru că face parte din proces, iar în cazul în care continui să muncești, să înveți și să nu te iei prea tare în serios, cu siguranță vine și pacea interioară, dar și evoluția.
Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Când Regele Mihai a întors armele împotriva nemților. Mi se pare un moment de cotitură în istoria românilor, ca și momentul în care tovarășul Iliescu nu i-a permis intrarea în țară a Regelui. Probabil m-am gândit la acest episod și prin prisma faptului că bunicul meu a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind unul dintre soldații care, odată cu terminarea războiului, s-au întors pe jos acasă tocmai de la Odessa.
În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Într-un loc în care m-aș simți ca acasă și care să mă facă mândru de România. Din păcate, în momentul ăsta, sunt foarte puține locuri de genul ăsta.
Ultima dată când te-ai simțit bine că ești român.
În general mă simt bine că sunt român, nu am probleme de genul ăsta.
Ultima dată când te-ai simțit stânjenit că ești român.
Mă simt stânjenit când mă gândesc la clasa politică care ne reprezintă sau de fiecare dată când prietenii mei de alte naționalități mă întreabă de situația țării.
De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
M-am gândit de foarte multe ori să plec din țară, dar ți-am spus că nu mă iau prea tare în serios.
Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Nu fac nimic spectaculos. Pentru că urăsc iarna, de obicei încep să număr câte zile mai sunt până la primăvară.
- Mă puteți urmări și pe pagina de Facebook horiaghibutiu.ro
